
Ăsta e complimentul real după o blefaroplastie reușită. Pleoapa nu mai apasă, privirea se deschide, iar fața pare mai luminoasă fără să pară altfel.
Pielea în exces a pleoapei superioare ajunge să se sprijine pe gene. Câmpul vizual se îngustează, întâi lateral, apoi în sus. Fruntea preia efortul, iar de acolo vin ridurile orizontale și obiceiul de a ridica sprâncenele fără să îți dai seama.
După 45 de ani, blefaroplastia superioară e adesea și funcțională, nu doar estetică.
Bifează ce ți se potrivește.
În mintea pacientei intră în aceeași categorie: „mi-am făcut ochii". Chirurgical sunt două intervenții distincte, planuri anatomice diferite, riscuri de alt ordin de mărime, prețuri separate. Cei mai mulți pacienți au nevoie doar de una. Care anume se stabilește la consultație, nu pe Google.
Se excizează un fus de tegument care urmează pliul natural al pleoapei, uneori împreună cu o porțiune de mușchi orbicular. Ca gest chirurgical, e simplu. Decizia nu e.
Marcajul se face în fotoliu, cu ochii deschiși, privind drept înainte, nu pe masa de operație și nu cu rigla. Se lasă obligatoriu tegument suficient pentru închiderea completă a fantei palpebrale.
Milimetrii se decid pe fața ta.
De multe ori, la cazurile care par „pleoapă căzută", pleoapa e normală, sprânceana a coborât peste ea. Dacă se operează pleoapa aici, sprânceana coboară și mai mult, iar privirea devine mai grea decât era. Se testează în zece secunde. Se ratează des.
Pleoapa de sus e ridicată de un mușchi propriu. Pleoapa de jos nu are așa ceva, nu există un mușchi ridicător al pleoapei inferioare. Ea atârnă suspendată între două tendoane ancorate în os, cantusul intern și cel extern, iar singurele structuri atașate de ea, fascia capsulopalpebrală și mușchiul tarsal inferior, o trag în jos atunci când privești în jos.
Totul trage într-o direcție
și nimic nu compensează.
De aceea orice intervenție care slăbește susținerea fără să o refacă lasă pleoapa să coboare. Un singur milimetru se vede deja: apare banda albă de scleră sub iris, iar privirea devine tristă. Nu „operată", tristă. E o nuanță pe care pacienta o simte fără să o poată numi.
Peretele care ține grăsimea la locul ei. Dacă e lezat și cicatrizează, se retractă și trage pleoapa în jos. E complicația severă a blefaroplastiei inferioare, iar corectarea ei nu se face cu o simplă reintervenție: cere o grefă de mucoasă, recoltată de obicei din cerul gurii.
Trece exact între compartimentul intern și cel central de grăsime, adică fix pe traiectul disecției. Lezarea lui înseamnă vedere dublă, uneori permanentă.
Un hematom retrobulbar crește presiunea în orbită și, nerecunoscut în primele ore, duce la pierderea vederii. E rar. Nu e teoretic, și e motivul pentru care chirurgul trebuie să fie medicul care răspunde la telefon în noaptea de după.
Se poate ajunge la aceeași grăsime pe două căi, pe dinăuntrul pleoapei sau pe dinafară. Nu sunt versiuni ieftină și scumpă ale aceluiași lucru. Sunt răspunsuri la anatomii diferite, iar alegerea greșită se vede.
Regula, pe scurt: la persoanele tinere se preferă abordul pe dinăuntru. Când există festoane sau pungi malare, se preferă cel deschis. Restul cazurilor se decid la consultație, după ce se testează tonusul pleoapei.
Adică la cele care au grăsimea herniată, dar pielea încă are tonus și nu e nimic de scos. La ele, o incizie pe piele ar fi un preț plătit degeaba.
Incizia se face pe fața interioară a pleoapei, în contact cu ochiul. Nicio tăietură pe piele, deci nicio cicatrice, nici măcar ascunsă. Se ajunge direct la cele trei compartimente de grăsime, care se repoziționează.
Avantajul real nu e însă cicatricea. E că mușchiul orbicular nu se secționează și septul rămâne intact, exact structurile a căror slăbire lasă pleoapa să coboare. De aceea riscul de ectropion e semnificativ mai mic.
Festoanele și pungile malare sunt acele pliuri și umflături care coboară pe pomete, sub zona pleoapei. Nu sunt grăsime orbitară și nu se rezolvă din interiorul pleoapei, oricât s-ar lucra acolo, ele rămân pe loc.
Cer piele, mușchi și susținere. Incizia se face imediat sub linia genelor și permite trei lucruri imposibile pe dinăuntru: excizia excesului de piele, ancorarea mușchiului orbicular pe marginea supero-externă a orbitei și cantopexia, repoziționarea tendonului care ține colțul extern al ochiului.
Aceeași cale se alege și când există un exces real de tegument, indiferent de vârstă.
Alegerea tehnicii depinde și de amploarea modificărilor pleoapei — pungi malare, festoane, exces de tegument, tonusul ligamentului. Se stabilește la consultație, pe anatomia ta, nu după o regulă generală.
Aici stă întreaga logică a intervenției. Când calea deschisă e necesară, cantopexia și ancorarea mușchiului nu sunt un plus opțional, sunt exact pașii care compensează riscul pe care abordul îl introduce.
Un chirurg care alege calea deschisă fără să refacă susținerea nu economisește timp. Mută riscul pe pacientă, la cinci ani distanță.
| Rezecție | Repoziționaretehnica Grace | |
|---|---|---|
| Grăsimea | se excizează și se aruncă | se eliberează și se mută în șanțul lacrimal |
| Durată | 20–30 min | 60–90 min |
| La 6 luni | bine | bine |
| La 5 ani | ochiul pare scobit, orbita se conturează sub piele | volumul e tot acolo, mutat unde lipsea |
| Dacă iese prost | reconstrucție de volum, mai scumpă decât operația inițială |
Aceeași grăsime care bombează pleoapa umple, mutată cu câțiva milimetri mai jos, șanțul lacrimal. Un singur timp operator corectează două lucruri: proeminența de deasupra și adâncitura de dedesubt.
Durează de trei ori mai mult decât o rezecție și cere două lucruri care nu se învață repede: experiența de a ști cât se mută și delicatețea de a nu leza nimic pe drum. Pleoapa iartă foarte puțin.
Prețul nu e mai mare pentru că operația durează mai mult. E mai mare pentru că o poate face un alt fel de mână.
Alegerea tehnicii nu e o preferință, e o consecință. Tipul de intervenție se decide și în funcție de amploarea modificărilor pleoapei — pungi malare, festoane, laxitate a marginii palpebrale, poziția sprâncenei. Două paciente cu aceeași acuză pot avea două operații diferite, iar decizia se ia la evaluare, pe anatomia reală.
Le-ai văzut, la fiecare covor roșu. Sunt două lucruri diferite, cu aceeași cauză.
Se scoate prea mult tegument de pe pleoapa superioară. Pliul urcă, distanța dintre geană și sprânceană se mărește, iar expresia rămâne blocată într-o ușoară surpriză, indiferent de starea omului. Nu se corectează. Pielea scoasă nu se pune la loc.
Se scoate grăsimea în loc să fie repoziționată. Nu se vede imediat, apare la trei–cinci ani, când orbita începe să se contureze sub piele. Arată bine la șase luni. De asta se face așa.
Ambele vin din același reflex: să iei mai mult, pentru că se vede imediat. Amândouă sunt măsurabile în milimetri, iar milimetrii se decid înainte de prima incizie, nu în timpul ei.
Oricine poate face o față să pară operată. Să pară odihnită cere altceva: să știi exact unde te oprești. Nu e viteză, e artă, tehnică și douăzeci de ani de mână.
La pleoapa superioară, incizia se face în pliul palpebral, cu ochiul deschis, pliul o acoperă complet. La cea inferioară, imediat sub linia genelor, unde pielea are deja o cută naturală.
În ambele cazuri, cicatricea nu se ascunde cu machiaj. Se ascunde cu anatomie, dacă e pusă exact unde trebuie. Aici se vede diferența dintre o incizie desenată corect și una făcută repede.


Tranziția pleoapă–obraz se citește doar din semiprofil. Frontalul arată simetria; profilul arată tehnica. Nu dispare o pungă, se mută un volum. De aceea obrazul și pleoapa se continuă, în loc să fie despărțite de o umbră.
Sus, în paralel, s-a excizat doar tegumentul în exces, atât cât să reapară pliul, nu mai mult.

„Blefaroplastia inferioară este o intervenție care necesită o abordare atentă, pentru că structura pleoapei este complexă. Tehnica cu lambou musculo-cutan și repoziționarea grăsimii, pentru a asigura o tranziție armonioasă, este tehnica mea favorită. Ancorarea mușchiului, cantopexia și, în fine, rezecția de piele sunt elementele-cheie ale acestei tehnici."
Dr. Ina Petrescu · Medic Primar Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă, Doctor în Științe MedicaleTrei gesturi, în ordinea asta. Rezecția de piele vine ultima și e cea mai mică parte din operație, la fel cum, în rezultatul final, cicatricea e cea mai mică parte din ce se vede.
Un singur rezultat, fotografiat din trei poziții, la șase săptămâni. Fără retuș, fără filtru, fără iluminare de studio care ascunde. Aceeași lumină la fiecare etapă.
Înainte
După
Înainte
După
Înainte
DupăBlefaroplastia e una dintre cele mai frecvente intervenții estetice și una dintre cele cu recuperarea cea mai ușoară. Nu e fără riscuri. Toate cele de mai jos sunt reale și documentate.
Diferența dintre clinici nu e dacă riscurile există.
E dacă au fost căutate înainte.
Riscul aparține abordului deschis, unde mușchiul orbicular se secționează. Prima linie de apărare e alegerea căii: dacă nu ai exces de piele, nici festoane, se merge pe dinăuntru, iar mușchiul rămâne neatins. Când calea deschisă e necesară, ancorarea orbicularului pe marginea supero-externă a orbitei și cantopexia se fac în aceeași operație. Tonusul pleoapei se testează la consultație, înainte de a alege.
Apare când se excizează prea mult tegument de pe pleoapa superioară. Marcajul se face în fotoliu, cu ochii deschiși, nu pe masă, nu cu rigla. Se lasă obligatoriu tegument suficient pentru închiderea completă.
Mușchiul oblic inferior trece între compartimentul intern și cel central de grăsime, exact pe traiectul disecției la pleoapa inferioară. Reperele osoase se identifică înainte de a atinge grăsimea, asta e diferența dintre a diseca după anatomie și a diseca după ochi.
Apare când grăsimea pleoapei inferioare se scoate în loc să fie mutată. La Grace se repoziționează.
Vederea încețoșată câteva zile e normală și trece. Ochiul uscat persistent apare la pacienții care îl aveau deja. Se întreabă și se testează înainte de operație.
| Cine operează | Dr. Ina Petrescu, personal, de la prima incizie la ultimul fir. Fără medici în formare, fără delegare. | |
| Unde | Clinica Grace, în condiții proprii, nu sală închiriată cu ora, unde programul dictează ritmul. | |
| Cu ce experiență | 20 de ani de chirurgie, dintre care microchirurgie reconstructivă. Blefaroplastia nu e cea mai grea operație a săptămânii. | |
| Ce se testează înainte | Tonusul pleoapei inferioare · poziția sprâncenei · ochiul uscat · tiroida, glaucomul, coagularea. | |
| Ce nu se aruncă | Grăsimea. Se mută. De aceea rezultatul rezistă în timp. | |
Glaucom, boală Basedow sau hipertiroidie, tratament anticoagulant, diabet, boli de sânge, toate contează și toate se discută integral la consultație. Nu e o formalitate de consimțământ. E discuția în care se decide dacă se operează.
Cele mai multe paciente vin cerând o blefaroplastie.
Nu toate pleacă cu una. Asta e ideea.
Consultația e cu Dr. Ina Petrescu, medicul care te va opera, nu cu un consultant și nu cu un asistent. Se face cu tine în oglindă, nu pe un formular, și durează cât e nevoie ca să înțelegi ce se întâmplă cu privirea ta.
Consultația costă 500 de lei. Dacă alegi intervenția, nu o mai plătești, e cadou din partea clinicii.
Dacă răspunsul e că nu ai nevoie de operație, cei 500 de lei rămân investiți în soluția care ți se potrivește. Dr. Petrescu operează, dar și injectează, și liftează cu fire. De aceea îți poate spune „nu" la blefaroplastie fără să te lase fără răspuns.
Probabil nu.
Medic Primar Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă. Doctor în Științe Medicale.
Microchirurgia se face sub lupă, pe vase și nervi de sub un milimetru. Blefaroplastia se face pe milimetri. Pentru un microchirurg, pleoapa e un câmp larg.
Formator certificat pentru lifting cu fire Aptos și fillers Regenyal, pregătește alți medici. 20 de ani de chirurgie, inclusiv reconstrucție mamară și body lifting.
Pleoapa nu e o specialitate. E o componentă a feței. Cine operează toată fața știe când problema e sprânceana. Cine operează doar pleoape vede doar pleoape, și operează pleoapa oricum.
Membru ASPS (American Society of Plastic Surgeons) și ISAPS. Protocoalele Grace sunt aliniate la ele, nu la trendurile de pe Instagram.
758 de recenzii Google. Citește-le înainte să ne suni, recomandăm asta pentru orice clinică, inclusiv a noastră.
Simona Bălănescu a invitat-o pe Dr. Ina Petrescu să explice exact partea care lipsește din reclame: cum excesul de piele al pleoapei superioare ajunge să îngusteze câmpul vizual periferic, și unde se întâlnesc medicina și estetica în aceeași intervenție.
Conversația întreagă, 47 de minute, fără script, e pe canalul de YouTube Trăiește Sănătos cu Simona.
Nu îți vindem o recuperare de două zile, pentru că nu există. Iată ce se întâmplă, în ordine.
Dacă îți trebuie ceva vizibil peste patruzeci și opt de ore, nu chirurgia e răspunsul. Ți-o spunem la consultație, nu după.
Cele mai multe blefaroplastii se fac cu anestezie locală, în Clinica Grace, fără internare. Nu dormi și nu simți nimic, apoi mergi acasă în aceeași zi, cu un însoțitor, pentru că nu conduci în ziua respectivă.
Atât superioara, cât și inferioara, se pot face și cu anestezie generală, la cererea ta sau când intervenția se combină cu altceva. Se decide împreună la consultație, în funcție de ce se operează și de cât de confortabil ești cu ideea de a fi treaz.
În piață, consultația se plătește separat, controalele se plătesc separat, iar operația o face uneori altcineva decât medicul de pe site. Aici totul e inclus și totul trece prin mâinile Dr. Petrescu.
Toate valorile sunt praguri de pornire. Suma finală se stabilește la consultație, în funcție de nevoile reale ale fiecărei paciente — de ce se operează efectiv și de amploarea intervenției. Nu apar costuri ulterioare: anestezia, controalele și scoaterea firelor sunt deja incluse.
Suma finală se stabilește la consultație, în funcție de ce se operează efectiv și de amploarea modificărilor. Nu apar costuri ulterioare celor discutate atunci: consultația, anestezia, firele, controalele și protocolul de cicatrice sunt incluse.
Sunt lucruri diferite, făcute de instrumente diferite. Bisturiul mută piele și volum. Toxina relaxează mușchiul care produce ridul. Niciunul nu îl face pe celălalt, iar rezultatul complet, la cele mai multe paciente, le cere pe amândouă.
Preț standard
Preț de program
Prețul de Program nu se aplică doar la toxină. Aceeași logică acoperă tot ce ține de întreținerea rezultatului, la Grace:
Prețurile de program pentru fiecare procedură se comunică integral la consultație și sunt afișate pe lista publică de prețuri. Dacă la consultație concluzia e că nu ai nevoie de nimic în plus, nimeni nu îți va spune că ai.
Dacă te regăsești mai sus, consultația e cu atât mai utilă. Există aproape întotdeauna o soluție. Doar că nu e cea pe care ai căutat-o pe Google.
Pleoapa superioară pornește de la 1.500 € cu anestezie locală, cea inferioară de la 2.000 €, ambele de la 3.500 € cu anestezie locală și de la 4.900 € cu anestezie generală. Anestezia, consultația și toate controalele sunt incluse, iar consultația de 500 de lei e cadou dacă alegi intervenția.
Prețul final se stabilește după consultație, pentru că depinde de ce se operează efectiv, o pleoapă inferioară cu repoziționare de grăsime cere de trei ori mai mult timp de operație decât o rezecție simplă. Nu apar costuri ulterioare: consultația, anestezia, firele, controalele și protocolul de cicatrice sunt deja în preț.
Pentru că la pleoapa inferioară tehnica e alta, iar la cea superioară decizia se ia altfel. Grăsimea se repoziționează în șanțul lacrimal, nu se aruncă. Durează de trei ori mai mult și o face un microchirurg cu 20 de ani de experiență, personal.
Ambele operații se numesc „blefaroplastie" și ambele se practică legal în București. Diferența e ce se face cu volumul și cine ia decizia. Rezecția dă rezultate frumoase în primul an și ochiul scobit mai târziu, exact aspectul pe care îl vezi pe fețele cunoscute din presă. Nu spunem că trebuie să alegi Grace. Spunem să întrebi, oriunde te-ai duce, ce se face cu grăsimea și cine operează efectiv.
Ai ambele variante. Cele mai multe blefaroplastii, și superioare, și inferioare, se fac cu anestezie locală, în Clinica Grace, fără internare. Dar se pot face și cu anestezie generală, dacă preferi sau dacă intervenția se combină cu altceva.
La anestezie locală nu dormi și nu simți durere, doar atingere. Durează între o oră și două, iar în aceeași zi mergi acasă, nu conduci, deci ai nevoie de un însoțitor. Alegerea se face împreună la consultație: nu e o chestiune de „se poate sau nu", ci de ce te face mai liniștită. Pentru mulți pacienți, faptul că pot evita blocul operator e motivul pentru care se hotărăsc în sfârșit.
La persoanele tinere se preferă abordul pe dinăuntru, transconjunctival, fără nicio cicatrice. Când există festoane sau pungi malare, se preferă abordul deschis, cu incizie sub linia genelor. La fel și când există un exces real de piele.
Diferența contează mai mult decât cicatricea. La abordul intern, mușchiul orbicular nu se secționează și septul rămâne intact, iar riscul ca pleoapa să coboare după operație e semnificativ mai mic. Abordul deschis introduce acest risc, dar oferă în schimb ce nu se poate altfel: excizia pielii, ancorarea mușchiului pe marginea supero-externă a orbitei și cantopexia. Tocmai de aceea, când se alege calea deschisă, cei doi pași de susținere nu sunt opționali. Cazurile care nu se încadrează clar într-o categorie se decid la consultație, după ce se testează tonusul pleoapei, nu înainte.
Se numesc festoane sau pungi malare și nu sunt grăsime orbitară, sunt piele și mușchi lăsați, uneori cu lichid, coborâți pe pomete. Nu se rezolvă din interiorul pleoapei. Cer abordul deschis, cu ancorarea mușchiului la marginea orbitei.
E important să știi asta înainte, pentru că mulți pacienți cu festoane fac o blefaroplastie simplă, pungile dispar, iar umflătura de pe pomete rămâne, sau devine chiar mai vizibilă acum, când nu mai e nimic deasupra ei care s-o distragă. Diferența dintre cele două se stabilește în primele minute ale consultației, cu tine în oglindă.
Firele se scot la 5 zile, iar cei mai mulți pacienți revin la birou în ziua 7–10, cu ochelari de soare. Rezultatul stabil se vede la 2–3 luni, când edemul dispare complet.
Primele trei zile arată neplăcut: pleoapele sunt umflate și apar echimoze violacee. E normal, e trecător și se gestionează cu comprese reci, gel cu arnică și picături pentru ochi. Sportul și expunerea la soare se reiau după 3–4 săptămâni. Cât timp cicatricea e roz, un fard de pleoape în același ton o face invizibilă. Un rezultat care ține cinci ani merită trei săptămâni de răbdare, și ți-o spunem înainte, nu după.
La pleoapa superioară, cicatricea se ascunde în pliul natural și nu se vede cu ochiul deschis. La cea inferioară, incizia se face imediat sub linia genelor. După un an, ambele sunt aproape invizibile.
În ambele cazuri, cicatricea nu se ascunde cu machiaj, ci cu anatomie, dacă incizia e pusă exact în pliul care o acoperă. Nu trebuie să ne crezi pe cuvânt: pe pagină e un caz real la șase săptămâni, cu zoom pe zona operată. Caută cicatricea. Pielea pleoapei e cea mai subțire din corp și se vindecă excepțional de bine, motiv pentru care blefaroplastia e una dintre puținele operații estetice unde cicatricea nu e un compromis.
Blefaroplastia superioară ține în general 10–15 ani. Cea inferioară, cu repoziționare de grăsime, adesea definitiv, grăsimea rămâne unde a fost mutată.
Fața continuă să îmbătrânească, dar nu revine la punctul de plecare. Ce se schimbă în timp e calitatea pielii și poziția sprâncenei, nu rezultatul chirurgical.
Nu. Chirurgia mută piele și volum. Ridurile de la coada ochiului vin din mușchi și se relaxează cu toxină botulinică, sunt lucruri diferite, făcute de instrumente diferite.
La consultație se stabilește ce cere rezultatul complet în cazul tău. Uneori e doar operația, alteori e operația plus o ședință de toxină, alteori, mai des decât ai crede, e doar toxină, fără bisturiu. Pacientele operate la Grace intră automat în Prețul de Program și plătesc 300 € pe ședință în loc de 350 €. Dacă nu ai nevoie, nimeni nu îți va spune că ai.
Consultația costă 500 de lei. Dacă alegi intervenția, nu o mai plătești, e cadou. Dacă decizi să nu te operezi, cei 500 de lei rămân investiți în soluția care ți se potrivește.
Cele 30 de minute sunt cu medicul care te va opera și care îți poate spune, la final, că problema e sprânceana și nu pleoapa, sau că e prea devreme. Dr. Petrescu operează, dar și injectează, și liftează cu fire, de aceea îți poate spune „nu" la blefaroplastie fără să te lase fără răspuns. Nu pleci fără o direcție, în niciun scenariu.

La Grace, blefaroplastia nu se deleagă. O face exclusiv Dr. Ina Petrescu, ceea ce înseamnă un număr limitat de intervenții pe lună și un calendar de consultații care se închide devreme.