Reconstructia sanilor dupa cancerul mamar

In ultimii ani, depistarea precoce a cancerului mamar ca urmare a dezvoltarii mijloacelor imagistice, precum si tratamentul chirurgical si chimioterapic modern au facut posibil ca reconstrctia sanului sa fie parte integranta a tratamentului cancerului mamar.

DE CE ESTE NECESARA RECONSTRUCTIA SANULUI?

Pierderea sanului sau uneori a ambilor sani din cauza neoplasmului mamar lasa urme adanci in viata femeii care a suferit operatia de mastectomie. Traumele psihice si fizice datorate cancerului, dar si a tratamentului radical – indepartarea sanului – nu pot fi vindecate decat atunci cand femeia isi recapata sanul.

Am constatat cu bucurie, cum la primul control postoperator, la 3 saptamani dupa reconstructia sanului, pacientele parca infloresc, le reapare zambetul, se machiaza si se imbraca cochet – semn ca interventia si-a atins scopul – si anume recapatarea feminitatii.

Calitatea vietii unei femei care a trecut prin drama cancerului la san se imbunatateste evident atunci cand corpul redevine intreg. Pot spune ca este printre putinele operatii care pot vindeca depresia, pentru ca adesea femeile vin la primul consult cu ochii in lacrimi, iar dupa operatie vad evolutia pozitiva si stabila a lor, cu recastigarea bucuriei de a trai.

Programează o consultație!

CAND SE POATE EFECTUA RECONSTRUCTIA SANULUI?

Reconstructia sanului poate fi facuta simultan cu mastectomia, in cazurile incipiente de boala – T1 sau T2 sau in etapa a doua, la 1 an de la incheierea tratamentului oncologic. Decizia se ia obligatoriu dupa obtinerea rezultatelor investigatiilor imagistice si de laborator care sa confirme absenta oricarei recidive tumorale locale sau prezenta focarelor metastatice.

De altfel avizul pozitiv al medicului oncolog trebuie sa fie primul pas efectuat inainte de programarea la chirurgul plastician.

PRINCIPALELE MIJLOACE RECONSTRUCTIVE

Cea mai frecventa metoda reconstructiva este cea cu implant mamar direct sau cu expander, urmata de implant.

  • Cand exista tesuturi suficiente care sa acopere implantul, atunci el este plasat sub muschiul mare pectoral, iar tegumentul este suturat direct.
  • Cand exista tesuturi suficiente, dar exista riscul expunerii implantului, atunci se foloseste expanderul tisular, dupa care este inlocuit cu implantul permanent.
  • Exista si varianta combinata expander/implant siliconic introdus in buzunarul creat special sub muschiul mare pectoral fiind treptat umplut cu ser pana la volumul dorit.

Rezultate estetice superioare a sanului reconstruit se obtin cu ajutorul lambourilor – zone de tesuturi proprii din care se creeaza un nou san. Iradierea necesara in schema de tratament a cancerului mamar, pe langa efectele benefice curative produce si o afectare ireversibila a tesuturilor si in special a pielii cu scaderea elasticitatii, subtirea sa si cu modificari imprtanate ale troficictatii.

Astfel, aportul de tesuturi sanatoase, bine vascularizate, face ca noul san sa aiba forma, volum, proiectie si ptoza naturala similare sanului sanatos.

Află Prețul Aici

Cele mai folosite lambouri pediculate (care au sursa proprie de vase de sange) sunt:

  • latissimus dorsi, care foloseste o parte din pielea, grasimea si muschiul cu acelasi nume de pe spate
  • lamboul TRAM care utilizeaza zona de grasime in exces a abdomenului inferior.

CUM ALEGEM METODA RECONSTRUCTIVA CEA MAI BUNA?

Exista o paleta diversa de optiuni reconstructive din care o putem alege pe cea adecvata fiecarui caz. In functie de tipul mastectomiei, starea locala a tesuturilor, pezenta radioterapiei, resursele necesare lambourilor, de stilul de viata, precum si optiunea fiecarei paciente alegem impreuna cea mai buna metoda reconstructiva. Pentru fiecare caz in parte exista cel putin o solutie terapeutica

  • RECONSTRUCTIA CU IMPLANT MAMAR
  • RECONSTRUCTIA CU TESUT PROPRIU SI IMPLANT
  • RECONSTRUCTIA CU TESUT PROPRIU

Pricipalul avantaj al reconstructiei cu tesuri proprii este acela ca in timp aspectul se imbunatateste progresiv.

De asemenea exista si metode microchirugicale de creare a unui nou san, prin care vasele care hranesc lamboul sunt conectate cu vasele mamare interne sub marirea microscopului operator. Astfel, se poate crea un san din mai multe zone unde exista exces de piele si grasime: abdomenul inferior, fata interna a coapselor sau partea inferioara a feselor.

Dezavantajul principal al metodei este cel al duratei de recuperare mult mai lungi comparativ cu celelalte metode, cu reintergrarea socioprofesionala mult mai lenta.